Dr. Totolici Constanta, Ortodontie, Stomatologie pediatrica, Estetica dentara

Stomatologie Pediatrica (Pedodontie)

PENTRU PĂRINŢI


Părinţii trebuie să vorbească cu copiii şi să asigure medicului o imagine cît mai plăcută fără să-l sperie.


Ameninţări de tipul “Nu eşti cuminte te duc la doctor ca să-ţi facă o injecţie!” nu sunt binevenite pentru viitorul medical al copilului dvs. De multe ori avem nevoie de injecţie şi dacă copilul este speriat, atunci nu o putem face şi tratamentul este compromis.


Mulţi părinţi văd medicul dentist ca unul la care doar se repară dinţii. Dacă copii au un dinte cariat sau suferă un traumatism, ei sună medicul dentist ca să le repare problema.


Medicul pedodont este mai mult decît doar cel care pune plombe, el îţi poate ajuta copilul să prevină apariţia cariilor sau chiar a traumatismelor. El te poate ajuta să eviţi sau să reducă severitatea viitoarelor probleme ortodontice pe care le va rezolva medicul ortodont.


El vă poate ajuta să aveţi un copil cu un zîmbet frumos, strălucitor şi fără carii.


Medicul pedodont trebuie să aibă însuşiri şi abilităţi deosebite pentru a convinge copilul de necesitatea controlului sau chiar a tratamentului. Experienţa noastră clinică ne spune cînd este bine ca părintele să asiste la tratamene şi cînd nu. De aceea cînd vă rugăm să-l aşteptaţi în sala de primire vă rugăm să ne întelegeţi. De multe ori copilul se alintă în prezenta părintelui şi tratamentul nu se poate derula în condiţii optime.


Datorită specialităţii noastre trebuie să luăm în considerare că cel mic nu este tot timpul în aplele lui şi, în aceste situaţii, chiar dacă este programat, este bine a se renunţa la şedinţa din ziua respectivă pentru ca copilul să nu capete repulsie faţă de tratamentul stomatologic.


Avînd în vedere că lucrul cu adultul este foarte dificil în stomatologie, ce să mai vorbim de realizarea tratamentelor stomatologice la copii.


Aveti grijă de gura copilului dumneavoastră după extracţie




image002


  • In urma extractiei, poate sa apara putina sangerare. Puneti-l pe copilul dumneavoastra sa muste cu putere pe o compresa de tifon pentru cel putin douazeci de minute dupa extractie. Copilul dumneavoastra trebuie sa muste tare pentru a opri sangerarea.
  • Asigurati-va ca copilul dumneavoastra sa nu isi muste buzele in timp ce este anesteziat.Linistiti-va copilul asigurandu-l ca amortirea dispare in 21/2 ore.
  • Daca copilul dumneavoastra are dureri dupa ce anestezia a trecut, folositi medicamentul Panadol ca necesitate.Medicatia antidurere foarte puternica nu trebuie folosita.
  • In ziua cand extractia a fost facuta nu-l puneti pe copilul dumneavoastra sa isi clateasca gura.Incepand de a doua zi puneti-l sa isi clateasca gura odata la patru ore ( in special dupa mese ) folosind ½ de lingurita de sare la un pahar de apa calda.Continuati clatirile pentru cateva zile.
  • Dati-i copilului dumneavoastra  mancare moale , faramicioasa in ziua extractiei, apoi in urmatoarea zi reveniti la mancarea normala. Nu-l lasati pe copilul dumneavoastra sa manance  mancare crocanta si tare precum crackers, chipsuri pentru cateva zile. Toate tipurile de bauturi sunt OK dar nu paie de rontait azi.
  • Urmand aceste instructiuni isi va reveni repede , fara complicatii. Daca apar simptome neobisnuite, sunati la cabinet.

CARIA LA DINŢII TEMPORARI


Anotimpul sărbătorilor este cel al cadourilor şi în special al celor dulci. Aşa cum părinţii au grijă la kilogramele în plus ce se pot depune de sărbători aşa trebuie să aibă grijă nu la greutatea copiilor ci să nu facă carii în aceste perioade ca urmare a consumului îndelungat şi mai frecvent de dulciuri.


Desigur la copii care au o bună igienă bucală realizată de către părinţi pînă în jurul vîrstei de 8 ani acest pericol poate să fie diminuat. Apariţia cariei este legată de contactul prelungit cu alimentele dulci sau chiar de tipul amidonului care se vor transforma în acid ce va demineraliza dintele şi va distruge smalţul. Odată smalţul distrus va urma dezvlotarea cariei şi apariţia complicaţiilor.


Cel mai important moment al zilei referitor la realizarea periajului este cel efectuat seara înainte de culcare. Copilul trebuie supravegheat şi educat ca după realizarea periajului de seară să nu mai consume nici un fel de aliment nici chiar măr ci doar poate să bea apă. Ar fi ideal ca după fiecare consum de dulciuri să ne spălăm pe dinţi, dar trebuie să recunoaştem că acest lucru este imposibil. Pentru a face faţă demineralizărilor ce pot apărea trebuie să fim atenţi la unele lucruri. Frecvenţa cu care copilul consumă dulciurile, perioada din zii, si cît de lipicioase sunt ele.


De fiecare dată cînd copilul ciuguleşte ceva dulce, rămîn resturi lipite de dinţi. Cantitatea ce rămîne pe dinţi lipită nu depinde de cantitatea de dulciuri consumată. De aceea atacul cariei este mai probabil să apară dacă copilul mănîncă de mai multe ori gustărele decît dacă le consumă o dată sau de două ori pe zi. De asemene, amomentul zilei este important. Astfel dacă desertul este consumat cu o oră sau două înainte de culcare cînd oricum copilul se va spăla pe dinţi, atunci nu se va întămpla nimic rău. Dacă desertul este servit în timpul zilei sau sunt consumate băuturi dulci în cursul zilei este destul timp ca să se producă atactul acid.


Un alt lucru important este cât de lipicios este alimentul. Cu cît este mai lipicios cu atît mai mult va adera de dinte  şi va fi mai greu de îndepărtat. Nu uitaţi că şi fructele au un conţinut mare de zaharuri şi pot fi şi ele producătoare de carii.


Cele de mai sus sunt doar nişte mici linii directoare pentru părinţii preocupaţi. Mai multe detalii vom putea oferii în momentul consultaţiei, încadrînd copilul dumneavoastră în una din categoriile de carioreactivitate scăzută, medie sau crescută. În general copii cu carii între dinţi sunt incluşi în cei cu carioreactivitate medie spre crescută. Asa că aveţi grijă la periajul pe care trebuie să îl supravegheaţi înainte de culcare.


Tratamentul  restaurativ  atraumatic este folosit:


-         pentru  pacienţii  cu  fobie  dentară


-         pentru dinţii temporari (de lapte)


-         parte  a  procesului  de  acomodare  a  pacienţilor  tineri


-         pentru  pacienţii  cu  probleme  psihice


Această  tehnică  a  fost  introdusă  la  începutul  anului  1990  în  ţările  dezvoltate. Ea  prevedea o  combinaţie  a  tratamentului  restaurativ  cu  cel  preventiv  pentru  dinţii  temporari  şi  permanenţi.


Tratamentul cariei atît la dinţii temporari cît şi tratarea molarilor de şase ani sunt două obiective deosebit de importante ale terapiei pedodontice. Din păcate este recunoscută ca deosebit de frecventă teama de stomatolog atît la persoanele adulte cît şi la copii. Acest lucru duce la lipsa controalelro la timp şi a posibilităţii instituirii metodelor preventive.


În această direcţie subliniem datele din literatura de pecialitate care recomandă folosirea metodelor de îndepărtare chimică a cariei dentare la copii şi tineri care se află la începutul terapiei tocmai pentru a fi cîştigată încederea acestora şi a învinge teama de medicul dentist.


Îndepărtarea chemo-mecanică a cariei     dentare


Îndepărtarea  chemo-mecanică  a  dentinei  cariate  este  un  concept  abordat  de  puţin  timp. Substanţa  iniţială dezvoltată  pentru  îndepărtarea  chemo-mecanică  a  cariilor  necesită  aplicarea  unei  mari  cantităţi  de  gel  pentru  a  obţine  rezultate  bune. A  fost  considerată  dificilă  de  cei  mai  mulţi  practicieni  şi  de  aceea  nu  a  fost  utilizată  prea  mult, însă  tehnologia  în  acest  domeniu  a  evoluat  şi  produsele  care  sunt  acum  disponibile  sunt mult  mai  eficiente. Acum  sunt  disponibile  produse  comerciale  precum  Carisolv. Ele  conţin  două  geluri  care  sunt  amestecate  pentru  a  furniza  agentul  activ  care  separă  caria dentară de


Un  avantaj  al  preparării  chemo-mecanice  moderne  este  că  dentina  sănătoasă  nu  este  îndepărtată.


Tehnica  îndepărtării  chemo-mecanice  a  cariei:


Instrumente:


-         cele  două  geluri,  care  vor  fi  amestecate  doar  înainte  de  utilizare


-         instrumentar  de  mână  neascuţit  special  creat


-         rulouri  de  vată


Accesul:


Dacă  nu  există  cavitate, se  va  realiza  accesul  la  dentina  cariată  aceasta  putând  implica  utilizarea  pieselor  de  mână.


Îndepărtarea  cariei :


-         acoperirea  dentinei  cariate  cu  gel


-         se  aşteaptă  20 sec. pentru  ca  gelul  să  ia  contact  cu  dentina


-         în acest timp gelul va devenii tulbure


-         curăţarea  uşoară  a  dentinei  cariate  cu  instrumentar  de  mână  special


-         îndepărtarea  gelului  cu  spălături uşoare cu apă sau cu  rulouri  de  vată  şi  aplicarea  unui  gel  proaspăt



Observaţii


Gelul  activat  are  o  acţiune  de  aproximativ  30 min.


Această  tehnică  este  indicat  a  fi  utilizată  numai  cu  instrumente  speciale  de mână.


Îndepărtarea  în  totalitate  a  dentinei  cariate  şi  aplicarea  gelului  poate  dura  mai  mult  de  15  min. Pentru a reduce timpul de preparare producătorii  au  introdus  o  piesă  cu  viteză  redusă,  dar  pentru  un  copil  care  refuză  să  accepte  piesa  acesta  nu  este  un  beneficiu.


Unii  copii  se  plâng  de  gustul  şi  mirosul  gelului, aşa  că o  bună izolare  este  un  beneficiu.


Dacă  dentina cariată  este  foarte  aproape  de  pulpă, pentru  a  evita  deschiderea  camerei  pulpare  în  timpul  îndepărtării  dentinei  este  indicat  a  se  realiza  protecţie  pulpară  sau  devitalizare.


image004


În cele ce urmează vă prezentăm cazul unui pacient în vârsta de 14 ani care s-a prezentat cu o leziune carioasă simplă ocluzală la nivelul lui 36.  Cavitatea este deschisă de către procesul carios şi accesul este direct.   


image016


Fig. 1. Aspectul endobucal iniţial al leziunii carioase de la nivelul lui 36.


Protocolul clinic de tratament a leziunii carioase cu ajutorul Carisolv


-         izolarea dintelui cu ajutorul rulourilor de vată


-         aplicarea gelului într-un godeu



image008



Fig 2. Aplicarea gelului în godeu



-         aplicarea gelului în interiorul cavităţii carioase


-         se fac mişcări de instrumentare a materialului în interiorul cavităţii



image010


Fig. 3. Aplicarea gelului în cavitatea carioasă.




image012


Fig. 4. Aspectul tulbure al gelului aplicat..


-         se aşteaptă 30 secunde


-         se observă tulburare materialului introdus în cavitate


-         se îndepărtează ţesuturile alterate din cavitate


image014


Fig. 5. Îndepărtarea dentinei alterate..


-         se poate observa din imaginea de mai sus uşurinţa cu care se poate îndepărta dentina alterata din cavitate


-         se constată că dentina alterată îşi modificăconsistenţă


-         spălarea cavităţii cu apă călduţă şi uscarea acesteia cu buletede vată


-         se aplică gel proaspăt


-         se repetă operaţiunea pănă când gelul rămâne transparent


-         se îndepărtează toate urmele de gel prin spălături uşoare cu apă călduţă sau cu bulete de vată imbibate în apă


-         uscarea cavităţii cu rulouri de vată



image016


Fig. 6. Aspectul cavităţii după îndepărtarea în totalitate a ţesuturilor alterate


După îndepărtarea procesului carios se decide aplicare unei obturaţii cu compozit fotopolimerizabil avînd ca bază hidroxidul  de calciu şi un glassliner.


image018


Fig. 7. Aplicarea acidului demineralizant.



image020


Fig. 8. Aspectul final al lui 36 după realizarea obturaţiei definitive.



CARIA DE BIBERON



Acest tip de carie debuteaza la vârste mici, la scurt timp după erupţia dinţilor temporari în cavitatea bucală. Ca afectare poate interesa mai multe grupe de dinţi, suprafeţele dentare interesate fiind cele netede de la coletul dinţilor. Viteza de evoluţie este mare, într-un interval de timp relativ mic coroanele dentare vor fi distruse, producându-se şi afectarea camerei pulpare care poate genera afecţiuni periapicale.


Ca principală cauză este incriminată alimentaţia incorectă a copilului mic, prelungindu-se utilizarea biberonului, folosirea de lichide îndulcite, şi suptul în cursul noptii. De asemenea este incriminată ca o altă cauză prelungitul suptului peste vârsta de un an, dar nu numai lapetele din biberon poate dăuna ci şi laptele matern stiindu-se a fi cariogen.


În jurul vârstei de 20-24 de luni pot apărea mici manşoane de culoare albicioasă pe feţele vestibulară, orală sau chiar de jur-imprejur, care netratate se pot transforma în leziuni în suprafaţă. În alte cazuri apar leziuni pe feţele aproximale. Apariţia leziunilor respectă în general ordinea de erupţie, apărând iniţial la nivelul incisivilor superiori apoi molarilor primi inferiori şi superiori, caninii, apoi molarii secunzi superiori şi molarii secunzi inferiori.


Este o carie acută care poate evolua foarte rapid spre deschiderea camerei pulpare, cu fracturi şi rupturi ale unghiurilor incizale ducînd în final la distrugerea în totalitate a dinţilor frontali


Complicaţiile cariei de biberon apar foarte repede putându-se produce chiar osteita care va distruge osul alveolar din jur, prin mucoasa putându-se vedea apexurile rădăcinilor dinţilor temporari. Acest tip de carie va modifica şi procesul de rizaliza, rădăcinile nu se mai resorb. În formele grave se resoarbe tabla osoasa invecinată.


Afectarea dinţilor temporari de către caria de biberon, se întâmplă când caria a debutat la o vârsta foarte mica, a avut o evoluţie foarte rapidă şi osteita a surprins mugurele dintelui permanent înainte de mineralizare. Această carie va putea genera hipoplazie de smalţ de cauză locală la dinţii permanenţi din imediata vecinătate.



DISTROFIILE DENTARE



Distrofiile dentare reprezintă  un capitol foarte important, beneficiind de foarte multe încercări de definiţie şi clasificări. În general toate clasificările se bazează pe o linie principală, aceea conform căreia, distrofia este în general, rezultătul unei perturbări ce interesează perioada de formare a unui sistem sau organ.


Orice factor exogen sau endogen care intervine în perioada de odontogeneză poate genera anomalii mai mult sau mai puţin importante.


Variabilitatea mare de forme clinice este determinată nu atât de multitudinea de factori etiologici incriminaţi în geneza lor şi nici de intensitatea şi durăta acestora, ci mai ales de momentul din etapa formativă în care organul dentar a fost surprins de factorul de perturbare. Acelaşi factor etiologic poate da tulburări clinice diferite, după cum intervine în etapa de proliferare, histodiferenţiere, morfodiferenţiere sau rămâne fără nici un efect dacă acţionează după incheierea perioadei formative.


Factorii etiologici pot acţiona în perioada embrio-fetală sau în perioada fetală când, se adresează mamei având repercursiuni asupra fătului, în jurul naşterii sau în primul an de viaţă când se adresează copilului.


Totalitatea factorilor nocivi ce acţionează astfel atît ăn perioada fetală cît şi în primii ani de viaţă pot altera structura dinţilor copiilor atît pe cei de lapte cît şi pe cei definitivi. Dintre factorii perturbatori mai importanţi enumerăm:


În perioada intrauterină


- bolile contagioase, gripele în primele luni de sarcina


- fumatul, administrarea unor medicamente în primul şi în ultimul trimestur de viaţă


- problemele de alimentaţie


- unele modificaări geneice, problemele de Rh, etc


- lipsa lichidului amniotic, naşterea prematură, copii cu greutate mai mică de 2kg la naştere, anorexia la naştere


În perioada primilor ani de viaţă


-infecţiile respiratorii superioare repetate


- administrarea de antibiotice pe perioade lungi


- alimnetaţia necorespunzătoare


-rahitism, dispepsii


-traumatismele dinţilor temporari


« Inapoi