Patologie

Aveti grijă de gura copilului dumneavoastră după extracţie

  • In urma extractiei, poate sa apara putina sangerare. Puneti-l pe copilul dumneavoastra sa muste cu putere pe o compresa de tifon pentru cel putin douazeci de minute dupa extractie. Copilul dumneavoastra trebuie sa muste tarepentru a opri sangerarea.
  • Asigurati-va ca copilul dumneavoastra sa nu isi muste buzele in timp ce este anesteziat.Linistiti-va copilul asigurandu-l ca amortirea dispare in 21/2 ore.
  • Daca copilul dumneavoastra are dureri dupa ce anestezia a trecut, folositi medicamentul Panadol ca necesitate.Medicatia antidurere foarte puternica nu trebuie folosita.
  • In ziua cand extractia a fost facuta nu-l puneti pe copilul dumneavoastra sa isi clateasca gura.Incepand de a doua zi puneti-l sa isi clateasca gura odata la patru ore ( in special dupa mese ) folosind ½ de lingurita de sare la un pahar de apa calda.Continuati clatirile pentru cateva zile.
  • Dati-i copilului dumneavoastra  mancare moale , faramicioasa in ziua extractiei, apoi in urmatoarea zi reveniti la mancarea normala. Nu-l lasati pe copilul dumneavoastra sa manance  mancare crocanta si tare precum crackers, chipsuri pentru cateva zile. Toate tipurile de bauturi sunt OK dar nu paie de rontait azi.
  • Urmand aceste instructiuni isi va reveni repede , fara complicatii. Daca apar simptome neobisnuite, sunati la cabinet.

 

CARIA LA DINŢII TEMPORARI

Anotimpul sărbătorilor este cel al cadourilor şi în special al celor dulci. Aşa cum părinţii au grijă la kilogramele în plus ce se pot depune de sărbători aşa trebuie să aibă grijă nu la greutatea copiilor ci să nu facă carii în aceste perioade ca urmare a consumului îndelungat şi mai frecvent de dulciuri.

Desigur la copii care au o bună igienă bucală realizată de către părinţi pînă în jurul vîrstei de 8 ani acest pericol poate să fie diminuat. Apariţia cariei este legată de contactul prelungit cu alimentele dulci sau chiar de tipul amidonului care se vor transforma în acid ce va demineraliza dintele şi va distruge smalţul. Odată smalţul distrus va urma dezvlotarea cariei şi apariţia complicaţiilor.

Cel mai important moment al zilei referitor la realizarea periajului este cel efectuat seara înainte de culcare. Copilul trebuie supravegheat şi educat ca după realizarea periajului de seară să nu mai consume nici un fel de aliment nici chiar măr ci doar poate să bea apă. Ar fi ideal ca după fiecare consum de dulciuri să ne spălăm pe dinţi, dar trebuie să recunoaştem că acest lucru este imposibil. Pentru a face faţă demineralizărilor ce pot apărea trebuie să fim atenţi la unele lucruri. Frecvenţa cu care copilul consumă dulciurile, perioada din zii, si cît de lipicioase sunt ele.

De fiecare dată cînd copilul ciuguleşte ceva dulce, rămîn resturi lipite de dinţi. Cantitatea ce rămîne pe dinţi lipită nu depinde de cantitatea de dulciuri consumată. De aceea atacul cariei este mai probabil să apară dacă copilul mănîncă de mai multe ori gustărele decît dacă le consumă o dată sau de două ori pe zi. De asemene, amomentul zilei este important. Astfel dacă desertul este consumat cu o oră sau două înainte de culcare cînd oricum copilul se va spăla pe dinţi, atunci nu se va întămpla nimic rău. Dacă desertul este servit în timpul zilei sau sunt consumate băuturi dulci în cursul zilei este destul timp ca să se producă atactul acid.

Un alt lucru important este cât de lipicios este alimentul. Cu cît este mai lipicios cu atît mai mult va adera de dinte  şi va fi mai greu de îndepărtat. Nu uitaţi că şi fructele au un conţinut mare de zaharuri şi pot fi şi ele producătoare de carii.

Cele de mai sus sunt doar nişte mici linii directoare pentru părinţii preocupaţi. Mai multe detalii vom putea oferii în momentul consultaţiei, încadrînd copilul dumneavoastră în una din categoriile de carioreactivitate scăzută, medie sau crescută. În general copii cu carii între dinţi sunt incluşi în cei cu carioreactivitate medie spre crescută. Asa că aveţi grijă la periajul pe care trebuie să îl supravegheaţi înainte de culcare.

 

CARIA DE BIBERON

Acest tip de carie debuteaza la vârste mici, la scurt timp după erupţia dinţilor temporari în cavitatea bucală. Ca afectare poate interesa mai multe grupe de dinţi, suprafeţele dentare interesate fiind cele netede de la coletul dinţilor. Viteza de evoluţie este mare, într-un interval de timp relativ mic coroanele dentare vor fi distruse, producându-se şi afectarea camerei pulpare care poate genera afecţiuni periapicale.

Ca principală cauză este incriminată alimentaţia incorectă a copilului mic, prelungindu-se utilizarea biberonului, folosirea de lichide îndulcite, şi suptul în cursul noptii. De asemenea este incriminată ca o altă cauză prelungitul suptului peste vârsta de un an, dar nu numai lapetele din biberon poate dăuna ci şi laptele matern stiindu-se a fi cariogen.

În jurul vârstei de 20-24 de luni pot apărea mici manşoane de culoare albicioasă pe feţele vestibulară, orală sau chiar de jur-imprejur, care netratate se pot transforma în leziuni în suprafaţă. În alte cazuri apar leziuni pe feţele aproximale. Apariţia leziunilor respectă în general ordinea de erupţie, apărând iniţial la nivelul incisivilor superiori apoi molarilor primi inferiori şi superiori, caninii, apoi molarii secunzi superiori şi molarii secunzi inferiori.

Este o carie acută care poate evolua foarte rapid spre deschiderea camerei pulpare, cu fracturi şi rupturi ale unghiurilor incizale ducînd în final la distrugerea în totalitate a dinţilor frontali

Complicaţiile cariei de biberon apar foarte repede putându-se produce chiar osteita care va distruge osul alveolar din jur, prin mucoasa putându-se vedea apexurile rădăcinilor dinţilor temporari. Acest tip de carie va modifica şi procesul de rizaliza, rădăcinile nu se mai resorb. În formele grave se resoarbe tabla osoasa invecinată.

Afectarea dinţilor temporari de către caria de biberon, se întâmplă când caria a debutat la o vârsta foarte mica, a avut o evoluţie foarte rapidă şi osteita a surprins mugurele dintelui permanent înainte de mineralizare. Această carie va putea genera hipoplazie de smalţ de cauză locală la dinţii permanenţi din imediata vecinătate.

 

DISTROFIILE DENTARE

Distrofiile dentare reprezintă  un capitol foarte important, beneficiind de foarte multe încercări de definiţie şi clasificări. În general toate clasificările se bazează pe o linie principală, aceea conform căreia, distrofia este în general, rezultătul unei perturbări ce interesează perioada de formare a unui sistem sau organ.

Orice factor exogen sau endogen care intervine în perioada de odontogeneză poate genera anomalii mai mult sau mai puţin importante.

Variabilitatea mare de forme clinice este determinată nu atât de multitudinea de factori etiologici incriminaţi în geneza lor şi nici de intensitatea şi durăta acestora, ci mai ales de momentul din etapa formativă în care organul dentar a fost surprins de factorul de perturbare. Acelaşi factor etiologic poate da tulburări clinice diferite, după cum intervine în etapa de proliferare, histodiferenţiere, morfodiferenţiere sau rămâne fără nici un efect dacă acţionează după incheierea perioadei formative.

Factorii etiologici pot acţiona în perioada embrio-fetală sau în perioada fetală când, se adresează mamei având repercursiuni asupra fătului, în jurul naşterii sau în primul an de viaţă când se adresează copilului.

Totalitatea factorilor nocivi ce acţionează astfel atît ăn perioada fetală cît şi în primii ani de viaţă pot altera structura dinţilor copiilor atît pe cei de lapte cît şi pe cei definitivi. Dintre factorii perturbatori mai importanţi enumerăm:

 

În perioada intrauterină

– bolile contagioase, gripele în primele luni de sarcina

– fumatul, administrarea unor medicamente în primul şi în ultimul trimestur de viaţă

– problemele de alimentaţie

– unele modificaări geneice, problemele de Rh, etc

– lipsa lichidului amniotic, naşterea prematură, copii cu greutate mai mică de 2kg la naştere, anorexia la naştere

 

În perioada primilor ani de viaţă

-infecţiile respiratorii superioare repetate

– administrarea de antibiotice pe perioade lungi

– alimnetaţia necorespunzătoare

-rahitism, dispepsii

-traumatismele dinţilor temporari