Întrebări frecvente

Ideal, prima vizită ar trebui să aibă loc între lunile a şasea şi primul an de viaţă, de obicei cînd primul dinte erupe. Atît experienţa mea clinică cît şi datele din literatura de specialitate confirmă că măsurile preventive luate cît mai devreme cu putinţă vor proteja zîmbetul copilului tău atît acum cît şi în viitor avînd astfel beneficii pe termen lung. Această vizită este necesară pentru a primi indicaţii referitoare la regimul igieinico-dietetic pe care trebuie să îl acordaţi copilului.

Din păcate unele probleme apar încă de foarte devreme. O boală cu care ne confruntăm foarte frecvent şi care afectează grav copilul este caria de biberon. Ea poate genera fracturarea frontalilor şi apariţia abceselor chiar de la vârste foarte mici (2-3ani). Aceasta este datorată folosirii îndelungate şi frecvente a biberonului care conţine lichide de tipul laptelui, lapte cu cereale, sucuri de fructe, ceai îndulcit. O altă problemă este cea a gingiilor inflamate la vîrste foarte mici de 2-3 ani dar si cea a distrofiilor dentare datorate unor probleme din perioada intrauterină.
Astfel, vizitele cît mai devreme la medicul dentist pot ajuta la evitarea acestor probleme.

Prima vizită, în mod frecvent cînd nu sunt alte probleme, are loc la aproximativ 3 ani, cînd copilul este destul de mare ca să o poată accepta. Desigur, aceasta trebuie să fie precedată de o pregătire a părinţilor referitoare la imaginea zugrăvită frumos a medicul dentist.
După ce părinetele oferă date referitoare la istoricul medical al copilului, medicul va verifica dinţii şi gingiile copilului. Dacă este nevoie va fi efctuat un periaj profesional şi aplicaţii locale de fluor pentru protecţia împotriva cariei. Trebuie decelat tiparul de carie şi anume individualizat dacă există caie acută sau cronică care dictează direcţia de tratament. După ce s-a realizat acest lucru vom examina copiul din punct de vedere al carioreactivităţii, al obiceiurilor vicioase de tipul sugerii degetului, al respiraţiei orale,roaderii unghiilor şi vom evalua starea prezentă şi cea viitoare.

Tot în această şedinţă părintele va fi învăţat cum trebuie să realizeze spălatul pe dinţi şi ce alimentaţie este recomandată copilului in functie de carioreactivitate. Părintele are un rol decisiv în menţinerea unui zîmbet strălucitor şi sănătos.

Pentru succesul tratamentului este nevoie de asigurarea echilibrului între copil, medic şi părinte.

Sănătatea dinţilor temporari este importantă pentru viitoare stare de sănătate orală a copiului dvs. Astfel, copilul dvs va putea mînca, vorbi, şi va avea un aspect plăcut dacă dinţii temporari vor fi sănătoşi. Infecţiile repetate de tipul abceselor la dinţii temporari pot produce inflamaţia mugurilor dinţilor definitivi care sunt situaţi dedesubtul celor temporari. Astfel, vor erupe cu defecte de mineralizare şi se vor caria foarte repede. Abcesele repetate la dinţii temproari pot afect şi starea generală de sănătate a copilului dvs (febră, lipsa poftei de măncare, indispoziţie). De aceea trebuie înţeles faptul că apariţia carilor la dinţii temporari este un motiv de îngrijorare pentru părinţi şi trebuie consultat de urgenţă un medic pedodont pentru rezolvarea acestora.

Dinţii temporari permit dezvoltarea normală a arcadelor şi osului maxilar şi mandibular. Ei asigură spaţiul pentru erupţia viitorilor dinţi şi le ghidează acestora apariţia în poziţii normale pe arcadă evitînd apariţia înghesuirilor sau a altor probleme de ordin ortodontic. Pierderea prematură a dinţilor temporari datorată cariilor complicate va crea probleme mari în apariţia dinţilor definitivi atît refertoare la poziţia lor vicioasă cît şi la starea de sănătate a acestora cei mai afectaţi fiind incisivii şi premolarii.

Vizita cît mai devreme la medicul pedodont previne apariţia problemelor şi poate salva părintele de la cheltuieli costisitoare relalizate de tratamente complexe dar poate scutii şi copilul de suferinţă.

Acest lucru depinde de cario-reactivitatea copiului şi de regimul igienico-dietetic al acestuia. De obicei este necesară o vizită la fiecare şase luni.

Părinţii trebuie să aibă multă imaginaţie în discuţiile cu copii lor, de aceea nu exisă un sfat universal valabil. Liniile principale pe care trebuie să le urmăriţi sunt următoarele:
– spuneţi copiului că doctorul pedodont este un prieten al copilului care îl va ajuta să rămînă sănătos.

– zîmbiţii copilului şi arătaţi-i dinţii voştri spunîndu-i că el vă ajută să aveţi un zîmbet frumos şi strălucitor

– spuneţi că doctorul îi va număra dinţii şi îi va verfica zîmbetul

– nu permiteţi nimănui să vă sperie copilul cu poveşti de groază legate de medicul dentist sau de injecţiile realizate de doctori cînd nu sunt cuminţi.

În general apariţia dinţilor creează o stare de disconfort bebeluşului. Pentru a uşura suferinţa este foarte important să se realizeze masajul gingival. Acesta poate fi obţinut cu ajutorul colacelor de silicon şinute la rece, a unui morcov mai gros ca să nu se rupă., etc. Un alt lucru care puteţi să-l faceţi este să masaţi zona respectivă cu geluri speciale ce se găsesc în farmacii şi care conţin anestezină pentru a calma disconfortul copilului. Daca bebeluşul este agitat putem să-i administrăm chiar şi puţin Panadol baby. De multe ori erupţia se însoşeşte de febră, diaree şi inapetenţă. În aceste situaţii medicul de familie este bine a fi şi el consultat.

În general este bine ca biberonul să nu fie folosit mai mult de 8-10 luni şi doar cu lapte, fără alte adaosuri. Cel mai periculos este biberonul de seara sau cînd copilul doarme cu biberonul în gură. Suptul prelungit al biberonului poate să compromită starea de sănătate a dinţilor de lapte şi nu numai.

Această manoperă a fost inventată pentru protejarea suprafeţelor dentare de apariţia cariei.
Manopera de realizare este nedureroasă şi foarte puţin invazivă. Ea are rolul de a închide şanţurile aflate pe suprafeţele dinţilor pe care se realizează masticaţia. În aceste şanţuri se retenţionează alimente care produc atacul acid şi astfel apare caria.

Este bine ca sigilarea să se realizeze la scurt timp după erupţia molarilor de şase ani, adică în jurul acestei vîrste pentru ca suprafeţele să nu se carieze.

În condiţiile în care în şanţurile respective apare o pigmentare sau chiar o carie incipientă atunci se va realiza tehnica sigilării lărgite în care cu o freză mică se va îndepărta smaţul afectat. Nici această tehnică nu este dureroasă şi este foarte benefică pentru copil, evitîndu-se astfel ajungerea la complicaţii cu pierderi mari de ţesut şi chiar afectarea nervului.

În şanţurile de pe suprafeţele pe care se realizează masticaţia după curăţarea şi condiţionarea acestora se va aplica un material special. Copilul nu are interdicţii referitoare la apă şi mîncare după această manoperă. Menţinerea acestora cît mai mult depinde de igiena bucală şi de tipul de alimente consumate de copil.