Patologie

Aveti grijă de gura copilului dumneavoastră după extracţie conform sfaturilor doctorului stomatolog copii

În urma extracției, poate să apară puțină sângerare. Sfatul doctorului stomatolog copii este să-l puneți pe copilul dumneavoastră să muște cu putere de o compresă de tifon pentru cel puțin douăzeci de minute după extracție. Copilul dumneavoastră trebuie să muște tare pentru a opri sângerarea.

• Asigurați-vă că copilul dumneavoastră să nu își muște buzele în timp ce este anesteziat. Liniștiți-vă copilul asigurâandu-l că amorțirea dispare în 21/2 ore.
• Dacă copilul dumneavoastră are dureri după ce anestezia a trecut, folosiți medicamentul Panadol ca necesitate. Medicația antidurere foarte puternică nu trebuie folosită.
• În ziua când extracția a fost făcută nu-l puneți pe copilul dumneavoastră să își clătească gura. Începând de a doua zi puneți-l să își clătească gura odată la patru ore ( în special după mese ) folosind ½ de linguriță de sare la un pahar de apă caldă. Continuați clătirile pentru câteva zile.
• Dați-i copilului dumneavoastră mâncare moale, fărâmicioasă în ziua extracției, apoi în următoarea zi reveniți la mâncarea normală. Nu-l lăsați pe copilul dumneavoastră să mănânce  mâncare crocantă și tare precum crackers, chipsuri pentru câteva zile. Toate tipurile de băuturi sunt OK dar nu paie de ronțăit azi.
• Urmând aceste instrucțiuni își va reveni repede , fără complicații. Dacă apar simptome neobișnuite, sunați la cabinet și cereți sfatul unui stomatolog copii.

CARIA LA DINŢII TEMPORARI

Anotimpul sărbătorilor este cel al cadourilor şi în special al celor dulci. Aşa cum părinţii au grijă la kilogramele în plus ce se pot depune de sărbători aşa trebuie să aibă grijă nu la greutatea copiilor ci să nu facă carii în aceste perioade ca urmare a consumului îndelungat şi mai frecvent de dulciuri.

Desigur la copii care au o bună igienă bucală realizată de către părinţi până în jurul vârstei de 8 ani acest pericol poate să fie diminuat. Conform medicului stomatolog copii, apariţia cariei este legată de contactul prelungit cu alimentele dulci sau chiar de tipul amidonului care se va transforma în acid ce va demineraliza dintele şi va distruge smalţul. Odată smalţul distrus va urma dezvoltarea cariei şi apariţia complicaţiilor.

Conform medicului stomatolog copii, cel mai important moment al zilei referitor la realizarea periajului este cel efectuat seara înainte de culcare. Copilul trebuie supravegheat şi educat ca după realizarea periajului de seară să nu mai consume nici un fel de aliment nici chiar măr ci doar să bea apă. Ar fi ideal ca după fiecare consum de dulciuri să ne spălăm pe dinţi, dar trebuie să recunoaştem că acest lucru este imposibil. Pentru a face faţă demineralizărilor ce pot apărea trebuie să fim atenţi la unele lucruri. Frecvenţa cu care copilul consumă dulciurile, perioada din zi, si cât de lipicioase sunt ele.

De fiecare dată când copilul ciuguleşte ceva dulce, rămân resturi lipite de dinţi. Cantitatea ce rămâne pe dinţi lipită nu depinde de cantitatea de dulciuri consumată. De aceea atacul cariei este mai probabil să apară dacă copilul mănâncă de mai multe ori gustările decât dacă le consumă o dată sau de două ori pe zi. De asemene, momentul zilei este important. Astfel, dacă desertul este consumat cu o oră sau două înainte de culcare când oricum copilul se va spăla pe dinţi, atunci nu se va întâmpla nimic rău. Dacă desertul este servit în timpul zilei sau sunt consumate băuturi dulci în cursul zilei este destul timp ca să se producă atacul acid.

Un alt lucru important este cât de lipicios este alimentul. Cu cât este mai lipicios cu atât mai mult va adera de dinte şi va fi mai greu de îndepărtat. Nu uitaţi că şi fructele au un conţinut mare de zaharuri şi pot fi şi ele producătoare de carii.

Cele de mai sus sunt doar nişte mici linii directoare pentru părinţii preocupaţi date de un medic stomatolog copii. Mai multe detalii vom putea oferii în momentul consultaţiei, încadrând copilul dumneavoastră în una din categoriile de carioreactivitate scăzută, medie sau crescută. În general copii cu carii între dinţi sunt incluşi în cei cu carioreactivitate medie spre crescută. Așa că aveţi grijă la periajul pe care trebuie să îl supravegheaţi înainte de culcare.

CARIA DE BIBERON

Acest tip de carie debutează la vârste mici, la scurt timp după erupţia dinţilor temporari în cavitatea bucală. Ca afectare poate interesa mai multe grupe de dinţi, suprafeţele dentare interesate fiind cele netede de la coletul dinţilor. Viteza de evoluţie este mare, într-un interval de timp relativ mic coroanele dentare vor fi distruse, producându-se şi afectarea camerei pulpare care poate genera afecţiuni periapicale.

Ca principală cauză este incriminată alimentaţia incorectă a copilului mic, prelungindu-se utilizarea biberonului, folosirea de lichide îndulcite, şi suptul în cursul nopții. De asemenea este incriminată ca o altă cauză – prelungirea suptului peste vârsta de un an, dar nu numai laptele din biberon poate dăuna ci şi laptele matern, știindu-se a fi cariogen.

Medicul stomatolog copii spune că în jurul vârstei de 20-24 de luni pot apărea mici manşoane de culoare albicioasă pe feţele vestibulară, orală sau chiar de jur-imprejur, care netratate se pot transforma în leziuni în suprafaţă. În alte cazuri apar leziuni pe feţele aproximale. Apariţia leziunilor respectă în general ordinea de erupţie, apărând iniţial la nivelul incisivilor superiori apoi molarilor primi inferiori şi superiori, caninii, apoi molarii secunzi superiori şi molarii secunzi inferiori.

Este o carie acută care poate evolua foarte rapid spre deschiderea camerei pulpare, cu fracturi şi rupturi ale unghiurilor incizale ducând în final la distrugerea în totalitate a dinţilor frontali.

Complicaţiile cariei de biberon apar foarte repede, putându-se produce chiar osteita care va distruge osul alveolar din jur, prin mucoasa putându-se vedea apexurile rădăcinilor dinţilor temporari. Acest tip de carie va modifica şi procesul de rizaliza, rădăcinile nu se mai resorb. În formele grave se resoarbe tabla osoasa învecinată.

Afectarea dinţilor temporari de către caria de biberon, se întâmplă când caria a debutat la o vârstă foarte mica, a avut o evoluţie foarte rapidă şi osteita a surprins mugurele dintelui permanent înainte de mineralizare. Această carie va putea genera hipoplazie de smalţ de cauză locală la dinţii permanenţi din imediata vecinătate.

DISTROFIILE DENTARE

Distrofiile dentare reprezintă  un capitol foarte important, beneficiind de foarte multe încercări de definiţie şi clasificări. În general toate clasificările se bazează pe o linie principală, aceea conform căreia, distrofia este în general, rezultatul unei perturbări ce interesează perioada de formare a unui sistem sau organ.

Orice factor exogen sau endogen care intervine în perioada de odontogeneză poate genera anomalii mai mult sau mai puţin importante.

Variabilitatea mare de forme clinice este determinată nu atât de multitudinea de factori etiologici incriminaţi în geneza lor şi nici de intensitatea şi durata acestora, ci mai ales de momentul din etapa formativă în care organul dentar a fost surprins de factorul de perturbare. Acelaşi factor etiologic poate da tulburări clinice diferite, după cum intervine în etapa de proliferare, histodiferenţiere, morfodiferenţiere sau rămâne fără niciun efect dacă acţionează după încheierea perioadei formative.

Factorii etiologici pot acţiona în perioada embrio-fetală sau în perioada fetală când, se adresează mamei având repercusiuni asupra fătului, în jurul naşterii sau în primul an de viaţă când se adresează copilului.

Totalitatea factorilor nocivi ce acţionează astfel atât în perioada fetală cât şi în primii ani de viaţă pot altera structura dinţilor copiilor, atât pe cei de lapte cât şi pe cei definitivi. Dintre factorii perturbatori mai importanţi enumerăm:

În perioada intrauterină

• bolile contagioase, gripele în primele luni de sarcină
• fumatul, administrarea unor medicamente în primul şi în ultimul trimestru de viaţă
• problemele de alimentaţie
• unele modificări genetice, problemele de Rh, etc
• lipsa lichidului amniotic, naşterea prematură, copii cu greutate mai mică de 2 kg la naştere, anorexia la naştere

În perioada primilor ani de viaţă

• infecţiile respiratorii superioare repetate
• administrarea de antibiotice pe perioade lungi
• alimentația necorespunzătoare
• rahitism, dispepsii
• traumatismele dinţilor temporari